Primul LEU investit

Fondurile de investiții, numite și fonduri mutuale sau organisme de plasament colectiv, sunt entități care colectează banii mai multor persoane (investitorii care cumpără unități de fond) și îi folosesc pentru realizarea diferitelor plasamente financiare (investiții). Scopul lor este de a genera câștiguri pentru investitorii lor și de a le multiplica astfel sumele investite inițial. 

Există instituții specializate, Societăți de Administrare a Investițiilor  (SAI-uri) și Administratori de Investiții Alternative (AFIA), care gestionează fondurile și efectuează investiții în diferite instrumente financiare, în conformitate cu strategia fiecărui fond și în beneficiul investitorilor acestuia, respectând cerințele legale privind diversificarea riscurilor.

Poți cunoaște strategia/politica de investiții, parcurgând documentele fiecărui fond. Cele mai importante sunt Prospectul Fondului și Documentul cu Informații Cheie pentru Investitori (DICI). 

În funcție de politica de investiții asumată, menționată în documente, fondul poate investi într-o serie de instrumente financiare (acțiuni, obligațiuni, titluri de stat, depozite bancare, titluri de participare ale altor fonduri de investiții, instrumentele financiare derivate, valute etc), combinarea acestora determinând specificul fiecărui fond. Cele mai cunoscute sunt fondurile de acțiuni, de obligațiuni și instrumente cu venit fix și cele diversificate (mixte). Există totodată fonduri care prezintă și alte caracteristici specifice, spre exemplu cele de randament absolut, cele care replică structura unui indice bursier, cu orizont de timp prestabilit, un întreg univers. Prin documentele fondului, SAI/AFIA pot propune investitorilor o politică de investiții axată pe o țară sau pe o anumită zonă economică sau categorii de piață bursieră. Spre exemplu, există fonduri de investiții care investesc exclusiv / majoritar într-o țară sau numai în economii dezvoltate / emergente.

Indiferent de structura plasamentelor sau de țările / zonele economice în care sunt realizate investițiile, valoarea însumată a tuturor activelor deținute de un fond este numită generic „portofoliu”. Modificarea valorii acestuia în timp, odată cu variația prețurilor instrumentelor financiare care îl compun, reprezintă modul în care este generat câștigul/profitul în beneficiul investitorilor.

Pe scurt, atunci când un investitor își plasează banii (investește) într-un fond  de investiții, el va primi un număr de titluri (unități de fond) - în funcție de valoarea unității de fond, care este calculată periodic de către SAI și certificată de către Depozitarul fondului. Această operațiune se numește cumpărare (subscriere) de unități de fond.

Fiecare unitate de fond emisă în urma cumpărării ei de către un investitor reprezintă atât deținerea acestuia în fondul respectiv, cât și dreptul lui de proprietate asupra unei cote părți din profiturile generate de fond. Generarea de profit la nivelul fondului crește valoarea unei unități și, implicit, valoarea investiției (numărul de unități deținute înmulțit cu valoarea curentă a unei unități). Este ca atunci când deții o sumă într-o anumită valută și cursul valutei respective crește, sporind astfel valoarea acesteia în lei.

Sumele colectate de fond din cumpărările de unități de fond realizate de investitori sunt investite de care SAI care administrează respectivul fond, pe diferite piețe și în diferite categorii de active (titluri de stat, acțiuni, obligațiuni, depozite bancare etc), în acord cu politicile de investiții prevăzute în documentele specifice fiecărui fond – cu scopul de a genera profit.

Operațiunea inversă cumpărării se numește “răscumpărare” de unități de fond. Este procedura în cadrul căreia investitorul solicită Societății de Administrare a Investițiilor (SAI) să-i răscumpere unitățile deținute. Aceasta înseamnă că investitorul va ceda titlurile și va primi suma de bani echivalentă acestora, calculată în funcție de valoarea unității la data solicitării - mai puțin comisionul de recumpărare (dacă există) - specificat în documentele fondului.

Valoarea curentă a tuturor investițiilor fondului formează activul total al fondului - averea investitorilor săi. Activul fiecărui fond este separat de cel al altor fonduri și de cel al societății care îl administrează (SAI). Din activul total se scad cheltuielile curente de funcționare ale fondului rezultând activul net al fondului. Valoarea curentă a unui titlu (unitate de fond), abreviată VUAN, se obține prin împărțirea activului net al fondului la numărul total de unități emise de fond și aflate în circulație (nerăscumpărate). Rezultatul este valoarea la care investitorii pot face cumpărări/răscumpărări de titluri la un anumit moment (trebuie avute în vedere și eventualele comisioane asociate acestor operațiuni). În cazul în care titlurile unui fond de investiții sunt listate la bursă, prețurile la care acestea sunt cumpărate/vândute sunt prețurile de vânzare/cumpărare din respectiva piață bursieră.

Fondurile de investiții se împart în două categorii principale:

• Fonduri deschise de investiții (FDI)

• Fonduri de investiții alternative (FIA)

Principalele diferențe dintre ele sunt date de modul în care investitorul intră și iese dintr-o investiție (cumpără/răscumpără unități de fond) de durata lor de viață de limitările tipurilor de investiții pe care le pot efectua, și de accesibilitatea pentru investitori.

Fonduri deschise de investiții (FDI)

Cunoscute și ca „Organisme de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare” (OPCVM) sau ”Undertakings for Collective Investment in Transferable Securities” (UCITS), aceste fonduri oferă flexibilitate maximă. Investitorii pot cumpăra/răscumpăra unități de fond în orice moment, pe întreaga durată de funcționare, care este, de regulă, nelimitată. Aceste fonduri sunt cele mai populare în rândul investitorilor de retail.

Fonduri deschise de investiții se adresează tuturor categoriilor de investitori, în special celor de retail,  suma ce trebuie investită pentru a deveni investitor fiind deosebit de accesibilă. Dacă vrei acces rapid și transparență maximă, aceste fonduri de investiții sunt alegerea potrivită pentru tine.

Fonduri de investiții alternative (FIA)

Numite și ”Alternative Investment Funds” (AIFs), aceste fonduri au reguli mai restrictive în ceea ce privește accesul/dezinvestirea, fiind atât de tip deschis cât și de tip închis. Se pot înființa atât ca entități fără personalitate juridică pe bază contractuală, cât și în forma juridică a unei societăţi pe acţiuni (societăți de investiții), unele dintre cele din urmă fiind tranzacționabile la bursă. Investitorii FIA pot cumpăra/răscumpăra unități de fond doar în perioade prestabilite, la lansarea fondului sau, în cazul celor tranzacționate, le pot cumpăra pe bursă. FIA sunt în general destinate unui număr redus de investitori, care trebuie să respecte cerințe minime de investiție mai ridicate, așa cum se întâmplă în cazul celor destinate investitorilor profesionali.

Unele fonduri de de investiții alternative au o durată de viață determinată - prevăzută în documentele fondului. La final, fondul este lichidat, iar sumele sunt distribuite investitorilor proporțional cu deținerea fiecăruia.

Fondurile de investiții pot fi grupate în patru categorii principale:

• Fonduri monetare - investesc în instrumente considerate cele mai sigure, cel puțin 90% din valoarea portofoliului fiind plasată în instrumente monetare (certificate de depozit, titluri de stat) și depozite la bănci. Sunt ideale pentru investitorii care caută risc minim și acces rapid la bani. Acest fonduri de investiții pot fi considerate o alternativă la contul curent clasic, oferind o lichiditate comparabilă cu acesta și câștiguri comparabile cu cele aduse de un depozit la termen, fiind potrivite pentru investirea excedentului de numerar pentru intervale scurte de timp. Ele se împart în:

• • • Fonduri monetare pe termen scurt – au o durată medie a plasamentelor de până la 60 de zile;
    • Fonduri monetare standard – au o durată medie a plasamentelor de până la 1 an;

• Fonduri de obligațiuni - plasează peste 80% din capital în instrumente financiare cu venit fix, precum obligațiunile municipale, de stat sau corporative. Chiar dacă au un nivel de risc redus, acesta este mai mare decât cel înregistrat de fondurile monetare, față de care oferă, de regulă, randamente mai bune.

• Fonduri de acțiuni - investesc peste 85% din activul lor în acțiuni. Sunt cea mai riscantă clasă de fonduri, datorită expunerii ridicate la fluctuațiile piețelor bursiere. Randamentele pot fi însă mari, pe măsura riscurilor, durata recomandată a investițiilor fiind de asemenea mai mare.
• Fonduri mixte (diversificate) - combină diferite tipuri de active (acțiuni, obligațiuni, instrumente monetare). Gradul de risc al fondurilor mixte de investiții este determinat de ponderea instrumentelor financiare riscante în raport cu cea a instrumentelor mai puțin riscante în totalul portofoliului. Fondurile mixte se împart, la rândul lor, în funcție de nivelul de risc:

• Defensive:  au o expunere pe acțiuni de cel mult 35%;
• Echilibrate: au o expunere pe acțiuni de 35% - 65%;
• Dinamice:  au o expunere de peste 65% pe acțiuni;
• Flexibile: investesc într-un mixt de instrumente (acțiuni, obligațiuni, titluri de stat, depozite, etc) cu ponderi și durată de deținere variabile.

Pentru a lua cea mai bună decizie privind investiția într-un anumit fond, investitorul este bine să țină cont de următoarele:

• Strategia fondului

Parcurgerea Prospectului Fondului și a Documentului cu Informații Cheie pentru Investitori (DICI) este esențială pentru a înțelege politica de investiții.

• Performanțele istorice

Analiza randamentelor din trecut este binevenită, dar trebuie ținut cont că ele nu garantează performanțele viitoare ale fondului.

• Costurile

Verificarea comisioanelor pentru cumpărările/răscumpărările de unități de fond, precum și a  costurilor asociate funcționării acestuia este recomandată.

• Diversificarea este cheia pentru a reduce riscurile

   Investiția în fonduri oferă din start diversificare,  iar investiția în mai multe tipuri de fonduri sau active poate neutraliza pierderile ocazionale survenite la o categorie de fonduri/active cu câștigurile generate de alte categorii/active.

Apelarea la această formă de investiție este recomandată celor care nu au o experiență financiară avansată, administratorul fondului fiind cel care vine cu experiența necesară. Este recomandat să apelezi la o astfel de formă de investiție pentru că ea este mai sigură, presupune un risc controlat și o diversificare a portofoliului adaptată la toleranța la risc a investitorilor.

Orice tip de investiție presupune existența unor avantaje și a unor dezavantaje. Este însă important de ținut minte faptul că, ceea ce este relevant sau important pentru un anumit investitor, poate să nu prezinte nici o importanță pentru altul (sau să conteze mai puțin).

• A. Între cele mai importante avantaje ale investiției prin intermediul fonduri mutuale, pot fi enumerate:
  1. Management profesionist – dat de faptul că politica de selectare a plasamentelor, analizele și monitorizarea investițiilor sunt realizate de profesioniști care au și timpul și resursele și cunoștințele necesare pentru a fi alocate unui demers investițional reușit. Prin deciziile de investiție luate, aceștia pot amplifica efectele perioadelor faste pentru piețele la care fondul este expus, sau pot atenua efectele negative, atunci când piețele evoluează negativ.
  2. Diversificare – una dintre cele mai bune strategii de diseminare a riscurilor – strategie greu de aplicat pe cont propriu de către un investitor obișnuit care nu dispune de sume considerabile de bani – care să-i permită investirea în titlurile mai multor entități – în spiritul cunoscutei zicale “nu-ți pune toate ouăle într-un singur coș”. Un plasamente realizat într-un număr mare de titluri – de diferite tipuri, sau titluri de același tip dar ale unor emintenți diferiți sau din industrii diferite – diminuează riscul de faliment spre exemplu.
  3. Accesibilitate – o calitate extrem de importantă pentru investitorii care nu-și pot permite o investiție mare, dintr-odată, ci doar investirea periodică a unor sume mici de bani. În plus accesul la piețele în care se realizează efectiv investițiile este semnificativ mai ieftin prin intermediul unui fond, care beneficiază atât de costuri reduse pe tranzacție, dat fiind valorile și volumele mari pe care le realizează, cât și de comisioane preferențiale de la intermediarii prin care realizează respectivele tranzacții.
  4. Lichiditate – o caracteristică importantă în condițiile în care un plasament într-un fond oferă, de regulă, randamente mai mari decât cele aduse de clasicele depozite bancare. Evident însă, cu riscurile echivalent-proporționale, în funcție de politica de investiții și de categoria din care fondul face parte.
• B. Prin comparație, dintre cele mai evidente dezavantaje ale unei astfel de investiții, pot fi amintite următoarele:
  1. Costuri de administrare indiferent de rezultate – astfel, investitorii plătesc prețul administrării, indiferent dacă fondul are randamente pozitive semnificative, sau dimpotrivă evoluează negativ. Astfel, costurile cu administrarea – percepute de societatea de administrare, dar și toate celelalte taxe și comisioane – precum cele pentru plata Depozitarului, adică a entității care verifică și certifică acuratețea evidențelor portofoliului fondului, sau cele impuse de autoritățile de reglementare, sunt plătite indiferent de modul în care fondul evoluează. La fel taxele și comisioanele de subscriere-răscumpărare.
  2. Lipsa controlului asupra plasamentelor – dată de faptul că un investitor într-un fond mutual nu poate influența sau schimba (așa cum ar putea face în cazul unei investiții realizate pe cont propriu) politica și strategiile de investiții pe care administratorul fondului (SAI-ul) le-a impus/propus prin documentul de lansare a respectivului fond; și nici alegerea momentelor/conjuncturilor în care aceste operațiuni să fie efectiv realizate.
  3. Riscul unui management defectuos – care constă în aceea că managerii respectivului fond pot lua decizii neinspirate sau greșite care pot conduce la înregistrarea de pierderi în conturile investitorilor. Pentru diminuarea acestui risc însă investitorul poate urmări evoluția istorică a fondului vizat în raport cu celelalte fonduri din categoria din care acesta face parte, astfel că, deși performanțele trecute nu sunt garanții pentru cele viitoare, investitorul își poate face o idee cu privire la abilitățile și capacitățile administratorilor.

Cum se pot cumpăra unitățile de fond?

Unitățile de fond de investiții se pot cumpăra, de regulă, folosind următoarele canale:

• La sediul distribuitorilor autorizați ai fondurilor - unitățile băncilor comerciale sau case de brokeraj (societăți de servicii de investiții financiare -SSIF) partenere ;

• La sediul SAI - vizitând societatea care administrează investițiile fondului;
• Online - pentru fondurile disponibile prin intermediul platformelor online.

Odată cu prima achiziție de unități ale unui fond vei semna o Cerere de adeziune/subscriere, vei prezenta un document de identitate și vei semna un contract de intermediere. Dacă dorești, poți desemna și împuterniciți pentru operațiunile viitoare. Este necesară și utilă parcurgerea unui chestionar prin care se determină profilul tău de investitor și ce fonduri de investiții ți se potrivesc.

Cum se pot răscumpăra unitățile de fond

Răscumpărarea unităților de fond deținute se face la cererea investitorului sau împuterniciților desemnați de acesta, prin depunerea unei Cereri de răscumpărare folosind aceleași canale utilizate la cumpărare (sediul distribuitorului, sediul SAI, online, după caz).

În cazul persoanelor juridice operațiunile de subscriere/răscumpărare de unități de fond pot fi efectuate de către reprezentatul legal sau de către împuterniciți.

Valoarea curentă a tuturor investițiilor realizate de fond (valorile curente de piață ale tuturor instrumentelor financiare deținute de fond în portofoliul său) se numește activul total al fondului. Din activul fondului se scad cheltuielile curente de funcționare ale fondului rezultând activul net al fondului. L-am putea numi averea investitorilor.

Fondul emite titluri de participare, numite unități de fond. Valoarea acestor unități poartă numele de „Valoarea Unitară a Activelor Nete”  - VUAN.

Valoarea unei unități de fond se determină împărțind valoarea activului net al fondului  la numărul de unități emise în circulație (deținute de investitori). VUAN fluctuează odată cu valoarea activului net, determinat zilnic, prin reevaluarea investițiilor fondului, folosind prețurile lor actualizate. Această valoare este utilizată pentru a determina prețul la care investitorii pot cumpăra sau vinde titluri de participare in fondul respectiv.

Avantaje

·         Management profesionist - Politica de selectare a plasamentelor, analizele și monitorizarea investițiilor sunt realizate de profesioniști care au timpul, cunoștințele și resursele necesare pentru un demers investițional reușit. Aceștia pot amplifica efectele perioadelor favorabile ale piețelor și pot atenua impactul evoluțiilor negative.

·         Diversificare – Una dintre cele mai bune strategii de reducere a riscurilor, în spiritul cunoscutei zicale: „nu-ți pune toate ouăle într-un singur coș” este o strategie greu de aplicat pe cont propriu, fără sume considerabile de bani. Plasamentele realizate într-un număr mare de titluri/instrumente financiare de diferite tipuri sau titluri de același tip, dar ale unor eminenți diferiți sau din industrii diferite diminuează riscurile specifice investițiilor (falimentul unei companii din portofoliu, perioade cu evoluții nefavorabile unui tip de instrument sau unui sector de activitate economică, inflație mare etc).

·         Accesibilitate – Investiția într-un fond deschis este potrivită și pentru investitorii care nu-și pot permite o investiție mare, dintr-odată, ci doar investirea periodică a unor sume mici de bani. În plus accesul la piețele în care se realizează efectiv investițiile este, de regulă, semnificativ mai ieftin prin intermediul unui fond, care beneficiază atât de costuri reduse pe tranzacție, cât și de comisioane preferențiale de la intermediarii prin care realizează respectivele tranzacții, de un acces pe piețe externe cu costuri mai avantajoase etc.

·         Lichiditate – Banii investiți în fond pot fi retrași oricând, total sau parțial, fără pierderea câștigurilor acumulate până la acel moment. Investițiile în fonduri deschise de investiții pot oferi randamente mai mari decât depozitele bancare clasice, cu asumarea de riscuri proporționale, în funcție de politica de investiții și de categoria din care fondul face parte, oferind o lichiditate similară depozitelor.

Dezavantaje

·         Lipsa controlului asupra plasamentelor – Spre deosebire de investițiile pe cont propriu, investitorii într-un fond nu pot influența politica și strategiile de investiție ale fondului și nici alegerea momentelor/conjuncturilor în care investițiile sunt efectiv realizate.

·         Costuri de administrare indiferent de rezultate – Investitorii plătesc comision de administrare și celelalte taxe și comisioane, precum comisioanele de subscriere-răscumpărare (unde există), cele pentru plata serviciilor Depozitarului sau cele impuse de autoritățile de reglementare, indiferent de modul în care fondul evoluează și de randamente înregistrate. Aceste costuri sunt transparente, fiind făcute cunoscute investitorilor prin documentele publice ale fondurilor.

·         Riscul unui management defectuos – Managerii fondului ar putea lua decizii neinspirate care determină pierderi ce afectează valoarea investițiilor. Pentru a diminua acest risc potențial, investitorii pot urmări performanțele istorice ale fondului, în raport cu celelalte fonduri din categoria din care face parte. Astfel, deși performanțele trecute nu sunt garanții pentru cele viitoare, investitorul își poate face o idee cu privire la abilitățile și capacitățile administratorilor, demonstrate în timp.

Cunoașterea acestor informații este esențială pentru orice investitor, deoarece comisioanele și taxele plătite afectează performanța fondului, diminuând randamentele pe care investitorii săi le-ar putea obține - în ipoteza ideală a unor costuri nule.

• Comisioane de subscriere/răscumpărare

Atunci când sunt prevăzute, acestea sunt percepute de administratorul  fondului de la fiecare participant la momentul realizării unei subscrieri/răscumpărări și sunt adesea calculate ca procent din suma investită/răscumpărată. Există însă și fonduri deschise de investiții pentru care administratorii lor nu percep comisioane nici la investiții, nici la răscumpărări, indiferent de perioada de deținere a unităților de fond.

• Comisionul de administrare

Pentru activitatea sa,  administratorul fondului (SAI) reține un comision de administrare, calculat ca procent din valoarea portofoliului fondului.

• Alte comisioane ce derivă din obligația fondului/administratorului de a aduce investitorilor garanții suplimentare cu privire la veridicitatea și corectitudinea evidențelor sale, păstrarea în siguranță a activelor, asigurarea decontării tranzacțiilor.

Putem vorbi atât de taxele și comisioanele plătite către Depozitar – instituție independentă care ține o evidență paralelă cu cea a administratorului fondului asupra activelor aflate în portofoliul fondului, garantând astfel veridicitatea raportărilor făcute pentru fond, prin administratorul său, dar și de taxele plătite auditorului situațiilor financiare ale fondului.

•  
• Prospectul de emisiune al fondului – Oferă detalii despre organizarea și funcționarea fondului, echipa de administrare și partenerii implicați (depozitar, distribuitori etc). Poate fi găsit pe site-ul Societății de Administrare a Investițiilor (SAI) și la distribuitorii fondului.
• Documentul cu Informații Cheie pentru Investitori (DICI) – Prezintă sintetic obiectivele fondului, politica de investiții, profilul de risc, costurile, randamentul și performanțele anterioare, scenarii de performanță. Poate fi utilizat pentru comparații rapide între fonduri, având o structură standardizată.

• Rapoartele anuale și semestriale – Sunt surse importante de informații cu privire la structura activelor și plasamentelor fondului, iar uneori și de informații cu privire la strategiile și tehnicile administratorului etc.
• Site-ul Autorității de Supraveghere Financiară (ASF)  - conține informații despre reglementările pieței fondurilor de investiții și cadrul legal aplicabil.